Coborand de pe crestele muntilor spre poale, trecand peste valul rostogolit al acestor temelii de granit... peisajul se inmoaie preschimbandu-se in coline ondulate, prelinse in departari cu o nuantare infinita de culori, de la verdele intunecat al padurilor la galbenul mat al miristilor arse.

Octavian Goga, Romania, in vol. Discursuri

Asezarea se defineste ca "o oaza de romanism" fixata cu precizie acolo unde "drumul de fier" dinspre Ardeal spre Moldova traverseaza muntele, stabilind de veacuri unitatea spatiului nostru romanesc.

In aceasta regiune de trecere a culmilor Carpati, din Valea Oltului spre Valea Trotusului, prin pasul Ghimes-Palanca, la iesirea din depresiunea Ciucului, pe versantul vestic al masivului Ciucului se afla satul Livezi.

Vatra satului este strajuita de saua muntoasa in forma unei potcoave din care se inalta "Varvu Liveziului" la o altitudine de aproximativ 1000 m. Din aceasta culme se desprind colinele pe ale caror vai sunt aseate gospodariile oamenilor. Privelistea incanta prin frumusete, deschide drum gandului spre metafora... Locul apare in fata noastra ca o cetate naturala rostuita pentru a primi calatorul plecat din valtoarea istoriei sa gaseasca plaiul unde sufletul sau umbrit de greutatea vietii sa-si regaseasca echilibrul si mangaierea unei armonii spirituale. Aici, in poieni tainuite de codru, Intemeietorul asezarii s-a oprit pentru a insufleti muntele-cetate, cu poarta deschisa spre depresiune si intarit de colinele ce apar ca turnuri, de pe inaltimea carora privirea strabate departarile pana la fruntea muntilor din fata - Muntii Harghitei.

Sursa: Dorina Moraru-Draghici, Livezi, Oaza de credinta si de dor, 2010